de povestit

Winetrip la Carastelec

Uneori imi place sa ma trezesc in vie…si nu, nu la modul beata si cazuta intre randurile de vita nobila, ci pe o terasa frumoasa, cu o cafea in mana si de ce nu cu un pahar de spumant alaturi.

Nu stiu exact ce ma fascineaza, randurile acelea frumos asezate, terasamentul in sine, strugurele care sta frumos aliniat sau licoarea bahica… Dar cred ca sunt mult mai fascinata sa merg, sa cutreier, sa descopar, sa imortalizez imagini cu mintea si cu ochii si sa ma deconectez, decat sa fac o degustare. 

Dar viile nu sunt facute pentru asta, sunt pentru a produce licori magice, baute cu prietenii in serile de vara. E multa munca pana acolo, pana la momentul in care a lu’Manole isi plimba pasii nestingherita de nimeni.

Ieri am fost in Salaj, da daaa, atat de departe, in Transilvania mea frumoasa, coltisorul ala unde e parca alta lume. Am avut ocazia, bucuria si oportunitatea sa vizitez Crama Carastelec, si sa fie asa cum mi-am dorit, sa imi port pasii prin vie.

Crama este una mica, boutique cum se intituleaza ei si este prima crama din Romania gandita sa produca spumante prin metoda traditionala. Da daaa, chiar aici la noi, in Romania, pentru ca putem si noi nu doar francezii.  Din soiuri speciale de champanizare, pinot noir si chardonnay, fara pinot meunier, inca (dar cine stie poate in viitorul apropiat vor planta), ei produc Carassia, un spumant exceptional.

Da, poate suna pompos exceptional, dar nu o zic eu, ci altii mai specializati, cultivati si pregatiti in domeniu, decat mine. O poate zice asta si juriul de la Campionatul Mondial de Champagne si vin spumant, de unde acest vin spumant s-a intors cu medalie de argint pentru Carassia Rose si Carassia Blanc de Blancs, dar despre Carassia mai multe alta data.

Eu pot doar sa exprim bucuria mea din fata celor 22,4 hectare de vie tanara, pot sa povestesc despre bucuria oamenilor cu care am fost, despre cum a curs vinul in pahare si cat de autentica a fost experienta.

Crama este mica, cum va ziceam, practic suficient pentru a vinifica strugurii produsi de cele 22 de hectare. O crama noua, moderna, extraordinar de curata si bine organizata, ca si flux de productie si imbuteliere. A fost prima data cand am aflat multe informatii despre producerea unui vin spumant dupa metoda traditionala, cand am vazut cum se intampla totul, am avut parte si de o degorjare si apoi  pregatirea ei finala pentru etichetare.

Dupa tot acest proces frumos si plimbare prin crama am avut parte de bucate boieresti as zice alaturi de vinuri baricate, precum Sophia- Chardonnay si Benedict- Pinot Noir (pot spune cu mana pe inima ca e unul dintre vinurile mele rosii preferate). Iar turul s-a incheiat cu mult spumant care a curs in pahare si cu un platou exceptional de branzeturi, povesti si rasete pe pajistea din fata viilor.