de gustat

Wine, wine, red, red

Despre vin… greu, dar ce am invatat de la un “mare om” este ca trebuie sa incerci cat mai multe, sa degusti de la cele mai ieftine pana la cele mai scumpe si apoi sa iti faci o parere si sa iti formezi un gust.

Nu sunt formator de opinie, nici cunoscator, sunt degustator sau om pasionat de licoarea zeilor, vinul. Iar crezul meu despre vin este ca “am o viata atat de scurta incat nu am timp sa beau vinuri proaste”, asa ca sunt oarecum atenta ce incerc.

Daca pana acum pasiunea asta si setea de a invata, cunoaste, degusta si a ma bucura de un vin era cumva restransa, in ultimul an am avut parte de foarte multe experiente, targuri de profil, degustari organizate, vinuri proaspat iesite pe piata, experiente de pairing sau vizite la crame.

Asa mi-am format o parere despre ce imi place sa beau, dar cu toate astea  mereu inercam alb sau rose, foarte greu ma prindea un rosu. Pana a venit un om tare fain si drag mie, Adrian Balasa si mi-a dat totul peste cap.

M-a invitat la doua degustari Petro Vaselo si asa am aflat ca da, pot sa beau vin rosu si ba mai mult imi mai si place… dar sa nu pomenim ca vinul meu rosu preferat costa cam 200 de lei :)).

Despre Petro Vaselo ce pot sa zic – 42 de hectare de vita de vie, vita noua, plantata din 2005, vecini cu cei de la Recas- isi propun sa surprinda prin produse de calitate.

Familia Dal Tion a mizat pe un terroir antic, o echipa tanara si dinamica si s-a folosit de denumirile istorice ale unor domenii sau dealuri pe care este plantata vita de vie. Iar ce mie imi palce tare mult este ca pe fiecare sticla de vin au niste coordonate de Google Earth pe care daca le introduci vezi exact de unde au fost culesi strugurii din sticla.

Dincolo de asta au un crez foarte sanatos si verde, nu folosesc ingrasaminti chimici pentru pamant, o atentie deosebita este si pentru intretinerea viei care se face manual, se utilizeaza produse adecvate viticulturii biologice si se efectueaza si recoltare in verde pentru optimizarea calitatii productiei. Si credeti-ma toate astea se vad apoi in pahar. 

Dar ca sa revenim la subiect, cum de beau rosu si ce anume beau…

Otarnita – Pinot noir cu usoare note florale si de cirese, un vin usor, baubil as zice chiar si fara ceva mancare langa. Pe mine m-a fascinat cu taninurile blande si prin lejeritatea de a se bea la o poveste.

Ovas – intens si corpolent, un cupaj de cabernet sauvignon cu merlot, cu tanini parca neimblanziti pentru nasul meu si arome puternice de condimente.

Melgis – o feteasca neagra exprimata de un soi autentic, cu note puternice, invechit in butoaie de stejar timp de 7 luni, un vin foarte apreciat de cunoscatori.

Dar ce mi-a pus capac si mi-a dat tot crezul peste cap, a fost cel mai bun vin rosu baut vreodata, Gran Cru, si vorba aia nu am gusturi ieftine :))– este un vin rosu, sec, nefiltrat care vine intr-o editie limitata de 3000 sticle, adica au fost ca nu mai sunt de mult atatea.

Cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot care poarta initialele brandului, dar si a satului, PetroVaselo. Gran cru e varianta inspirata de la francezi (unde e grand cru – un vin provenit dintr-un areal cu adevarat special).

Astfel avem un cupaj tipic de Bordeaux (cabernet si merlot), dar este facut in România, in Banat, de catre PetroVaselo.

Am plecat dupa seara aceea cu toate crezurile daramate si cu papilele in sarbatoare, dar si fericita ca acum stiu sa aleg un vin rosu si sa il si beau.