de povestit

Tohani- taramul vinului cu traditie

Pasiunea si relatia mea cu vinul e veche, de pe vremea cand eram un pic fitoasa si fascinata de pahare de vin. Nebunia pentru pahare a crescut in timp, dar o data cu ea am aflat foarte multe si despre vin. Nu pot sa zic ca sunt o cunoscatoare, dar sunt sigur o pasionata si iubesc sa merg sa vizitez crame.

Nu ma fascineaza degustarile de vin atat de mult pe cat tururile de crama,  vita de vie in sine, cum este amblasata, ce are in imprejurimi, crama cum este construita, povestea in sine sau metodele speciale de vinificatie.

Prima crama vizitata a fost una moderna, nici de cum cum era in visul meu, dar curand dupa asta am ajuns la Tohani si acolo a inceput povestea.

Cred ca este una dintre cele mai frumoase crame vazute, iar in afara de asta cred ca si cea mai veche (vorbesc strict de ce am vazut). Este asezata in inima Dealului Mare- zona viticola importanta in tara noastra, cu o vie care dateaza in zona inca din 1773, care fascineaza prin poveste, aplasare geografica si terroir.

Cand am ajuns prima data aici, in sala de degustare, nu am fost impresionata de povestea de iubire dintre  Principele Nicolae și Ioana Doletti, chiar daca  sunt o romantica. Nu m-a fascinat nici macar recunostiinta multipla in medalii si premii la concursuri internationale, pe vremea aia cred ca nu le intelegeam importanta- am apreciat insa vinul. Dar cand am coborat in hrube, pe o scara mare dintr-o incapere destul de inalta si am pasit pe un culoar semi intunecat si au inceput sa se aprinda luminile in incaperile asezate precum soldateii pe partea dreapta, am tras aer in piept si mi-am zis “da, asta e cu adevarat o crama”.

Era tot ce visasem eu pana atunci, era asa cum imi imaginam, incaperi cu bolti si arcade inalte, vin si butoaie cat vezi cu ochii, butoaie mari, mucegai pe pereti, mirosul specific.

Ceea ce imi place la Tohani este ca au adoptat tehnologia moderna, fac vinuri de calitate, insa au pastrat atat de bine si frumos bucatica de istorie, patrimoniul pe care il au si frumusetea cramei vechi care cel putin pe mine ma fascineaza de fiecare data cand revin, si va zic, cred ca am ajuns pana acum de vreo 5 ori.  O sa fiu mereu la fel de fascinata sa beau vin in crama direct din barique, sa ma plimb prin incaperea ce adaposteste o colectie impresionanta de sticle cu vin, sa fac poze, sa vad fascinatia altor oameni care sunt pentru prima data acolo.

Pe langa crama veche si superba ma mai fascineaza un platou pe care il au in vie si fac multe evenimente frumoase de la picnicuri, degustari pana la petreceri- o bucata buna de pamant, inconjurata de vie cat vezi cu ochii si dincolo de zare si unde ai parte de un apus super, unul dintre cele mai frumoase pe care le am vazut.  Iar zilele trecute au organizat o petrecere asezand la un loc toate ingredientele- muzica, prieteni si oameni dragi, vinul, apusul superb si pajistea dintre randurile de vie.

La Tohani e vita de vie amplasata pe 7 dealuri insorite, cu un climat special,  iar pe langa faptului ca este asezata podgoria pe aceeasi paralela cu regiunea Bordeaux, soarele aici sta un pic mai mult sa mangaie strugurii, cu vreo 14 zile in plus fata de alte regiuni viticole din tara noastra.

Daca ar fi sa va vorbesc si despre vinuri, ca sigur vreti sa stiti si despre asta, nu doar cum mie imi place sa ma plimb prin vie ca de nebuna , sa fac poze si sa ma bucur de asta, trebuie sa precizez despre Apogeum si Valahorum, doua vinuri de referinta, fiecare pe nisa lui de sortiment.

Valahorum este preferatul meu pentru ca sunt mai adepta vinurilor albe, si a evoluat foarte frumos de la prima degustare si m-a fascinat si mi-a lasat alt post gust si o alta frantura de poveste in minte, nu doar pe papile, de fiecare data.

Iar despre Apogeum trebuie sa stiti ca este “cea mai buna feteasca neagra”– cu multiple recunostiinte si premii- un vin care a bulversat si incantat multe gusturi si papile, un vin ce merita atentie, o cina buna si prietenii langa.

Sper macar ca v-am facut curiosi sa incercati vinurile (asta daca nu le stiati deja) si apoi sa urmariti sau sa va programati un tur la crama, se ajunge foarte usor din Bucuresti.