Talks and stories

start si REstart -challenge before #30

Toata viata am vrut sa fiu mai buna, sa ajung mai sus, sa cresc, sa evoluez, dar cred ca cel mai mult sa imi depasesc niste frici sau temeri ale copilariei si nu numai.

Sa scriu despre mine pe blog am ales sa o fac rar, pentru ca imi doresc sa scriu despre niste experiente sau locuri frumoase, despre vinuri baute si farfurii golite, asa ca acum nu e chiar despre mine, ci mai mult despre experienta mea cu sportul. Sa ne intelegem, nu am facut sport in viata mea, nu sunt vreo atletica si muschii lipsesc cu desavarsire, dar cu totii ajungem intr-un moment in care avem un declic, unii mai tarziu, altii mai devreme.

Mie mi-a luat ceva vreme sa zic DA, SPORT… pentru ca parca imi cautam (tot timpul) motivarea intrinseca, parca voiam ceva mai mult decat sa fiu fit si “draguta”, voiam “acel” personal trainer, ci nu altul… voiam acea sala misto si acel program care sa ma solicite si sa imi placa. Declicul pentru mine a fost cand am ajuns sa slabesc atat de mult incat sa ajung la 29 de ani si 6 luni sa am 42 de kg, cam atat aveam si acum vreo 10 ani… moment in care mi-am zis ca trebuie sa fac ceva.

Mi-am zis ca ceva nu e de bine, nu e in regula sau cel putin in parametrii normali si ca trebuie sa imi schimb un pic traiectoria in viata, sa fac schimbarile de care aveam nevoie de mai demult, sa imbunatatesc unde pot, sa pun frana la ce nu e tocmai bine si sa zic ca este momentul “fericit” sa ma apuc sa fac sport constient. Constient pentru mine insemna clar cu un personal trainer, si nu, nu e de fita asta, ci pur si simplu pentru ca aveam nevoie de cineva care sa ma coordoneze, care sa imi zica exact ce trebuie sa lucrez, cat sa lucrez, cum si cu ce greutate, care sa imi corecteze pozitia corpului sau care sa vada ce trebuie imbunatatit per ansamblu, pe ce grupe de muschi trebuie insistat si sa ma invete  multe altele.

Si cam asta am descoperit cu ajutorul lui Andrei Vizitiu de la Orhideea Sport, am descoperit ca imi folosesc mai mult un picior, ca nu am stabilitate in glezne, ca omoplatii mei nu sunt chiar la fel si mai ales ca dincolo de faptul ca nu fac sport nu sunt chiar atat de praf precum credeam.

Articolul asta este scris la 20 de zile de cand ne-am cunoscut, deci practic sunt in a treia saptamana de antrenamente si va zic ca multe s-au schimbat de prima data, de la prima intalnire si ca deja sportul devine un obicei in viata mea, un mod de viata si ca atunci cand nu reusesc sa ajung patru zile parca o iau de la capat ca si cum nu am fost “vreodata”.

Mi-am dorit de multi ani sa incep sa am o viata sanatoasa, cu un program de dormit normal, cu mic dejun, a se intelege ca mic dejunul nu exista nici in vocabularul meu, “dapai” fizic… sa fac sport, sa imi controlez pozitia spatelui si aceste putine kilograme sa aiba un “pachet” de muschi care sa ma sustina.

Pentru ca imi plac provocarile si mai ales pentru ca in curand fac 30 de ani, si mi se pare ca abia acum incepe viata, pana acum “m-am jucat”… mi-am zis ca trebuie sa o fac si pe asta.

Asa am acceptat provocarea cu mine, am zis gata, incep sa fac sport, dar mi-am zis ca nu oricum, ca o “gâscă” care merge la sala, face putina banda si bicicleta, a se intelege ca autoironia e doar pentru mine, nu pentru oamenii care merg la sala, nu jignesc nicio femei care face sport, care e super determinata si care chiar stie ce vrea si ce face.

Dar eu stiu ca am nevoie de cineva care sa dea cu “biciul”, ca sport am mai incercat sa fac si inainte, candva singura in sala, alteori sa ies in parc sau sa merg sa alerg, ba chiar sa particip la semi-maratoane, dar recunosc ca nu prea mi-a iesit; fie ca nu am avut determinarea necesara, fie ca ziceam lasa, e ok si asa, fie ca nu “mai gaseam timp”.

Pana am ajuns aici si mi-am zis nu- sportul e un stil de viata, e disciplina, e determinare si inseamna sanatate mentala si fizica, iar eu am nevoie de asta.

La Orhideea Sport am gasit tot ceea ce eu cautam de multi ani-  au o sala foarte misto, noua, moderna, cu tot felul de aparate, ba chiar si TRX de care eram fascinata din filmulete, dar si instructori faini sau ore foarte cool.

Dupa ce l-am intalnit pe  Andrei  (Vizitiu) la scurt timp, dupa o mica discutie si o evaluare corporala a exclamat foarte frumos “ai tras lozul norocos, poti sa mananci  ce vrei tu”… si uite-ma cum radiam eu ca pot sa beau vin in continuare, ca pot sa mi-o “ard” cu burger, paste si alte minunatii. Practic frica mea cea mare era ca imi va controla mesele si probabil va trebui sa renunt la vinulet, dar nu… eram fericita posesoare a unui “corp de invidiat” care putea sa faca orice “vrea  muschiul ei”.

Hai sa ne intelegem, nu e chiar asa, asa voiam eu sa visez… recomandarile erau sa imi mentin stilul de a manca echilibrat, asta pentru ca eu nu beau sucuri acidulate, nu mananc junk food, un burger corect facut nu se pune, nu mananc dulciuri des, nu fac excese cu cafeaua si nu fumez… era inparametrii “normali”.

Andrei ma sfatuia ca poate ar fi bine sa inlocuiesc cafeaua cu un ceai de plante, cartofii prajiti de la 0:00 cu niste fructe si la micul dejun in loc sa il sar poate o banana, un iaurt si ceva nuci ar fi binevenite. Si uite-ma cum de “gura lui” am inceput sa fac schimbari.

Imi place atat de mult relatie pe care o am cu el, pentru ca stie cum sa ma motiveze, eu fiind foarte incapatanata si cum imi zice mereu “eu stiu ca poti”, atunci parca  trebui sa imi demostrez eu mie ceea ce el crede deja, fac exercitii pe care poate alta data nu credeam ca le pot duce la bun sfarsit.

Are blandetea, naturaletea si bunatatea sa te faca mai bun, mai bun ca om, mai bun in gandire si mai motivat. Imi place grija pe care o are, tot timpul comunicam daca sunt bine sau daca au intervenit dureri. Iar la fiecare final de clasa facem cateva minute de stretching. Dupa primele ore am inteles de ce ma pune sa stau in toate pozitiile alea ciudate de zici ca fac contorsionism, pe care recunosc ca nu eram constienta ca le pot face (l-a inceput ma ajuta, acum incept sa invat).

Andrei are foarte muuuuulta rabdare cu mine, este extrem de motivant, imi urmareste fiecare exercitiu si miscare pe care si le noteaza in carnetel, iar data urmatoare ma provoaca sa fac alte exercitii… si uite asa ma tot pacaleste cu serii de exercitii carora le mareste numarul sau oscileaza cu greutatile si eu uneori nu imi dau seama si il ascult orbeste, pentru ca el zice mereu “hai ca eu stiu ca poti, poti!”

Acum sunt la inceputul experientei, dar m-am gandit sa scriu ca poate si printe voi sunt care vor un restart, care au nevoie de un imbold sau motivatie pentru sport si nu numai, eu am gasit-o, dar am gasit-o dupa muuulti ani cautand sala potrivita, personal trainerul “perfect”,  exercitiile alea dinamice si cool pe care le tot vedeam prin videouri la alte persoane pe care le urmaream.

In instagram postez mereu videouri cum ma “prostesc” sau tot felul de alte imagini din sala, asta daca te ajuta sa vezi ce fac- gasesti in Highlight-ul Orhideea Sport.

Iar despre experinta mea cu sportul sigur voi mai povesti… nu mi-am facut poze before, dar sigur after eu ma voi simti alta, nu neaparat sa “arat” alta, voi avea un tonus bun, un zambet pe chip si mai larg, sanatate fizica si mentala si  (mai) multa energie.