Talks and stories

… pentru 2021 iubire, in 2020 am avut rabdare

Aproape ca uitasem cat de bine e sa scriu si cum las tastele sa curga in timp ce mai beau din paharul meu cu vin rosu.

E momentul ala de final de an in care unii se aduna cu familia si uita de clipele rele, se bucura de momente, petrec, iar altii fac introspectii si seteaza noi vise. 

Anul asta as vrea sa pun totul pe PAUZA sau sa caut un buton de CANCEL, daca exista, ca sa nu mai pun presiunea deloc pe mine, sa nu mai alerg dupa cadouri, sa le fac in ianuarie, sau intr-o zi de joi doar pentru ca e joi.

As vrea ca sa nu mai merg kilometri pana la ai mei, sa vina ei la mine. As vrea ca sa dorm mult si sa uit un pic de cum a fost finalul asta, apoteotic, in care sunt de o luna in carantina pentru ca asa a decis statul roman si pentru ca totul se schimb de la o zi la alta.

Poate ca pare ca fug, sau poate chiar fug… insa stiu sigur ca ma simt extrem de extenuata din multe puncte de vedere si e momentul ala in care orice “va fi bine” nu ma ajuta deloc. Orice sfat cu dormi, mananca ceva bun, ai grija de tine, nu e solutie pentru nimic din ce e in capul meu. 

In 2019 am pus pe HOLD multe proiecte din frica ca nu sunt suficient de buna, am anulat multe momente, am “inghitit” multe ore in lacrimi. A fost fucking un an horor, cu prea multe schimbari si prea multe de dus, singura. Dar vorba aia, a fost…

2020 parea ca incepe bine, acasa, cu prietenii mei, casa inca neterminata, dar ce conta, tot singura… faceam un an de cand ma mutasem, un an de la job, un an de la toate. In ianuarie am plecat la Berlin, prima mea vacanta singura #awesome

A fost miiiiinuuunat, as repeta oricand, cu toate ca nu va mai fi la fel de intens, dar imi e dor de acel sentiment, de Berlin, de locuri faine, de curaj, de mine, de putin frig, de vibe, arhitectura. 

Si dupa a venit nebunia, care mi-a schimbat perspectiva… dintr-o viata activa, din 5 zile pe saptamana in care ajungeam la 22-23:00 acasa, 98%din weekenduri plecata undeva… aveam sa stau acasa. 

In prima luna ma suna mama mea zilnic sa vada daca sunt bine, daca nu o iau razna singura in casa, daca mananc, daca daca.

Mi-a luat un pic ca sa ma resetez, dar a fost inca o lectie din seria POT  CA SA MA ADAPTEZ RAPID LA ORICE.  Apoi a trecut si bahaosul initial. Asa am invatat sa ma bucur de casa, mi-am cautat idei si lucruri care lipseau ca sa fac din casa un ACASA. Si a fost momentul meu care m-a tinut mereu ocupata, acum practic tot timpul liber era pentru a face ceva pentru casa si prin casa, si a fost o experienta frumoasa. Dar o sa povestesc alta data despre asta.

Apoi am invatat sa am rabdare cu mine, sa stau locului, sa ma bucur de liniste, sa invat ca singuratatea te ajuta sa afli cine esti si ce iti doresti. Am invatat in 2019 niste lectii, am invatat in 2020 alte lectii. Acum cred cu tarie ca e cam de ajuns. :))

Acum imi pare momentul in care dupa 2 ani chiar zic ca nu mai pot, nu mai vreau… cu tot optimismul meu, cu toata puterea, cu tot zambetul, cu toata taria, cu tot focusul doar pe lucruri bune, gataaaa cu tot cu tot. 

Am ajuns la final de 2020 sa imi fie dor aproape de orice- sa port o rochie draguta undeva, imi e dor de o cafea buna, imi e dor de locuri si de oameni, imi e dor de imbratisari, imi e dor ca sa port tocuri, sa merg in vacanta, sa port ruj pe buze care sa nu fie acoperit de masca, sa respir aer poluat in oras, sa pot sa ma plimb fara o masca la gura, sa merg la restaurant fara sa fiu anxioasa, de fapt sa am unde sa merg ca sa mananc, sa port cercei frumosi, pe care sa nu ii prind mereu cu masca, as vrea sa pot sa beau vin in locurile mele preferate… sa traiesc dincolo de cei 4 pereti si singura… chiar daca in sine sunt mai multi. Norocul a fost ca este casa foarte primitoare si mi-a dat tot confortul de care am avut nevoie ca sa trec mai usor.

Am baut multe sticlele cu vin, am vazut toate filmele, am bifat toate To Do-urile, am incercat chestii noi, am dormit destul, am facut ce am putut in casa, dar tot nu a trecut, nimic nu s-a schimbat… gata, VREAU SA TRAIESC.

Iar pentru 2021 mi-am propus doar sa plec ori de cate ori am ocazia undeva, ca in 2020 m-am odihnit. Si sa nu mai pun presiune pe mine, sa fiu ceea ce sunt fara sa mai bifez un calapod frumos de femeie independenta, sigura pe ea si puternica. Gata, de ajuns, stiu ce pot, cine sunt, cum sunt…m-am cunoscut destul… stiu cum reactionez, care imi sunt valorile.

Tie de ce iti e dor acum la final de an?!