de gustat

la Han in mijlocului orasului

Stiti voi vorba aia “ma duc la han”, e uite ca am fost si eu, dar nu la ala la care stiu unii (Hanul Drumetului), ci La Han la Traian. Oare sa fie vorba de Traian imparatul sau pe proprietar il cheama Traian? Nu cred ca e reala vreuna dintre ipoteze, ci mai degraba pentru ca este in zona Halei Traian.

Loc de pierzanie as zice, cu multa mancarea romaneasca, autentica si locala, un loc ca o sezatoare. De afara, dupa garduri nici nu iti dai seama ce poate sa ascunda curtea incapatoare cu cele 100 de locuri si bine inteles tot cam atatea chipuri(scaunele sunt din lemn si au cate un chip, o sa vedeti asta in poze).

Dar practic asta si-au dorit proprietarii sa pastreze intimitatea pentru cei care le trec pragul, dar poate si sa isi selecteze clientii. Cum eu in ultima vreme sunt fascinata de locuri autentic romanesti, de mancarea locala si de retete “ca la mama acasa”, in ideea de autentice romanesti, fara prea multe interpretari si artificii, asa cum scriam si in Vinul.ro, am fost fascinata sa gasesc asta in mijlocul orasului. Imi place mancarea romaneasca, imi place sa gasesc gustul de “acasa”, dar nu neaparat sa rezonez cu gusturi deja stiute in copilarie, ci cu mancare buna, sanatoasa, din produse locale, crescute cum trebuie si cu muuuult gust- cam asta caut eu la mancare.

Imi place tare mult ca mancarea aici este gatita la tuci (asta ii da alt gust si savoare), este din ingrediente luate de la tot felul de producatori locali, ba de pe la munte, ce e de luat de acolo, ba de la Dunare- peste si alte nebunii.

E fascinant ca au dat gustul mancarii romanesti, fara sa schimbe retetele clasice si sa aleaga niste preparate reprezentative pentru gastronomia romaneasca- sarmale cu mamaliguta, tocanita la ceaun, ciolan cu varza murata sau altele.

Meniul e simplu, cu aperitive precum zacusca, fasole batuta, salata de vinete sau salata de icre de stiuca. Niste platouri cu de toate, unul muntenesc asa pe genul carneturi si branzeturi de la munte (branza de burdul, telemea, urda) si altul mai in partea de balta- cam tot ce e de prin peste (batog, pastrama din burta de peste, icre, peste afumat). Niste ciorbe buneeeee, cele clasice cum s-ar zie- cea de burta nu putea sa lipseasca, dar si una lipoveneasca, vorba aceea cu apa de Bucuresti, dar cu peste de prin partile locului.

Si apoi cand te asezi la vorba, dupa o tuica sau un vin, si ti se aseaza aperitivul, iti dai seama ca merge ceva mai strong, si de ce nu ai alege niste coaste, un gulas de vita sau o carne frageda de vitel sau clasicul gratar care e cu porc, cam tot ce se poate (muschiulet, ceafa sau o fleica), sau cum suna un berbecut sau niste pui de prin ograda?!

O da, zic sa te opresti din citit si salivat si sa dai un telefon pentru a planifica urmatoarea masa si iti zic, ai si desert- clatite, crema de zahar ars sau lapte de pasare.

Pozele superbe sunt facute de prietenul meu Silviu Pal, arunca un ochi aici sau pe instagram.