de umblat

Destinatie de vacanta si visare- PASTRAVARIA BRATIOARA

Acum, pot spune ca m-am intors din Rai si sa ma intreb serios ce caut eu in Bucuresti… Am petrecut doar 2 zile (atat mi-a permis timpul si programul) la Pastravaria Bratioara si nu m-as mai fi intors.

Locul asta de care vreau sa va spun e practic la doar 40 de kilometri distanta de locurile mele natale, la poalele varfului Iezer Papusa intr-o padure si o zona nelocuita care nu ai idee cate frumuseti dezvaluie.

Cum e sa descoperi un loc de vis, fix in zona locurilor tale natale, la poalele muntilor, intr-o padure superba, ferita de ochiul trecatorului si mai ales de orice inseamna aglomeratie si zona turistica sau populata?! Asa am descoperit eu Pastravaria Bratioara- departe de zgomot, pe un drum pietruit care tot duce spre Golul Alpin si varful Iezer Papusa.


Inca de cand lasi asfaltul in urma lucrurile se schimba, vegetatia e mai bogata, aerul mai curat, linistea si racoarea se asterne, casele foarte rare pana ajung sa lipseasca si apoi iti apare o locatie, draguta aparent, pe partea dreapta, care nu dezvaluie prea multe… Dar de cum treci pragul descoperi verdeata, susurul apei si doi copaci seculari superbi care stau straja locului, au mai bine de 400 de ani. Apoi intalnesti gazdele care iti fac un tur de onoare si iti pui intrebarea daca asa arata Raiul sau unde esti. Mai apoi descoperi ca nu ai semnal la telefon si nici internet si ca tot ce trebuie sa faci e sa respiri, sa respiri cu adevarat din haosul cotidian, sa te bucuri si sa iti incarci realmente bateriile. Iti dai seama ca singura ta preocupare aici e daca stai pe sezlong sau in hamac, daca iti bei cafeaua pe terasa sau dincolo de rau, daca pastravul sa fie in sos mult de rosii sau pus pe plita incinsa. Tot ceea ce e urban, stresant sau apasator dispare intr-o clipa, iar deconectarea asta te ajuta sa visezi, sa iti pui gandurile in ordine, sa iti dai un alt sens.

Pregatiti de weekend? #travelaroundtheworld #letsgosomewhere #troutfarm #pastravariabratioara #hailabratioara #bratioara #fishing

A post shared by Pastravaria Bratioara (@pastravariabratioara) on

Noi ne-am deconectat total, ne-am bucurat cu adevarat si am realizat ca am mancat una din cea mai buna mancare, si nu, nu e hotel de 5 stele, e o pensiune de 3 margarete. Dar nu inteleg cum se dau aceste clasamente, ca arata atat de bine, frumos si curat si mancarea e atat de buna incat daca ar fi sa aleg 5 stele sau la Bratioara, va zic sincer ca as sta o saptamana sa mananc doar pastrav afumat si sa beau chardonnay, sa am in loc de cafea un pahar cu spumant si sa citesc in hamac.

Povestea locului incepe undeva  prin 2005 cand aici nu era decat o bucata de pamant impartita de rau unde pe un mal “domneau” niste ruloate, iar pe celalalt era o constructie mica, loc de intalnire, bere si gratar pentru cei care au luat locul. Eu recunosc ca o stiu cam de acum 7 ani, cand era un spatiu mic, cu o masa de fussball afara, bazine cu pastrav si o bucatarie mica, oarecum rudimentara care iti oferea peste la gratar sau prajit. Dar era cel mai bun peste, mai proaspat si mai bun de atat nu mancasem, era direct luat din bazin si dus la plita. Asta m-a fascinat cand ma duceau ai mei acolo, gustul si prospetimea mancarii, care nu pot fi egalate cu nimic, se pare ca asta a ramas si acum, chiar daca lucrurile intre timp au evoluat foate mult si se aliniaza la toate fitele si pretentiile.

Acum, de 3 ani au curent electric, si asta din fonduri proprii, dupa ce intreaga constructie au facut-o cu un generator, au riscat, si-au asumat, cum as zice eu, au crezut in visele lor. Au creat o constructie pe gustul si placul lor, au creat o oaza de liniste si deconectare, cu mancare buna, locuri de relaxare.

 

In momentul de fata au o capacitate de 16 camere, in total 36 de locuri si credeti-ma sunt full tot timpul, deci asta trebuie sa va spuna ceva si sa faceti rezervare ceva mai din timp. Marketingul, cum s-ar zice si l-au construit din gura-n gura, cum zic ei. Eu cred ca frumusetea locului, mancarea atat de buna si linistea au vorbit pe limba multor oameni care au povestit mai departe si asta e cel mai important. Si cred ca nu e mai frumos si minunat sa te trezesti ca din puf (paturile au o saltea numai buna de dormit si niste perne care te fac doar sa visezi), direct cu padurea in fata, cu un aer incredibil de curat si cu apa care curge in bazinele cu pastrav (atentie, pastrav hranit corect, normal fara sa fie fortat, in bazine naturale din pamant, iar drenajul apei se face natural.)

Apa aceea o auzi tot timpul, uneori iti da impresia ca ploua, dar e atat de odihnitoare incat e parte din tot farmecul locului. Iti poti pierde pasii in padurea care e  la 2 minute distanta sau daca vremea este buna si nu a plouat de doua zile poti incerca o drumetie cu bicicleta sau sa ii rogi pe proprietari sa te duca pana pe Golul Alpin. Noi nu am reusit de data asta, pentru ca am venit cu ploaia si drumul era un pic periculos, dar abia asteptam sa revenim si sa ne bucuram si de splendoarea locurilor acestora.

Despre ce mai puteti face la Bratioara va las aici si de acolo totul e poveste, poveste pe care o creionati singuri… puteti incepe de acum cu ochii mintii si apoi de la fata locului.

Pozele apartin locatiei, iar ceea ce eu am reusit  sa fac nu sunt foarte reusite pentru ca tehnologia nu a tinut cu mine, Doamne Doamne a vrut doar sa ma bucur si sa las telefonul de o parte.