Talks and stories

…despre mine la aproape 31

Uneori imi vine sa scriu despre mine si chestii super mega sentimentale si romantice, dar imi dau seama ca pentru asta exista romane si proza sau sigur oameni care o fac mult mai bine.

Insa da, pot sa recunosc ca nu am scris de o vesnicie, nu ca ar fi un secret… se vede dintr-un singul scroll data ultimului articol. Cred ca nu am mai scris si pentru ca Era Instagram isi ia avant, pentru ca suntem mereu pe fuga si citim texte mai putine si mai scurte si blogguri “aproape” spre deloc, iar in loc de carti ne cumparam cosmetice sau sticle cu vin.

Eu una, recunosc, ca sunt un om al vizualului si ca imi place mult sa fac scrolling in Instagram sau Pinterest si ca poate uneori devin superficiala si nu am rabdarea necesara ca sa citesc postari ceva mai lungi.

Cum de altfel imi propun mereu sa citesc chestii, sa ascult clipuri motivationale,  sa merg la sala si toate cele- poate va regasiti si voi aici… ca nu reusesc ca le fac pe toate, sau se le prioritizez mai bine. Insa mereu imi porpun si fac liste de TO DO, de la asta nu ma abat.. uneori le bifez pe toate, alteori 80%, alteori poate doar 40%, dar ma ajuta pe mine.

Dar gata, azi, sambata, mi-am zis ca ma urnesc… ca ma apuc sa scriu din nou… poate mai rar, poate texte mai mici, poate despre mine, poate despre alte experiente, pana ajung din nou la profilul blogului- mancareeeee.

In primul rand vreau sa va zic ca toti trecem prin perioade, prin regasiri, prin schimbari sau prin “ceata”, cand avem impresia ca nu mai stim care e drumul. Dar am invatat ca important este sa crezi si sa ramai acolo, chiar daca faci pasi mai mici… asta e, insa este  foarte important sa ii faci, incet incet pana ajungi la ritmul pe care ti-l doresti sau cu care te simti confortabil.

Daca ar fi sa povestesc ce am facut in ultimul an, cum m-a schimbat pe mine varsta de 30 si cate experiente am avut nu mi-ar ajunge o zi. Dar pot sa zic ca a fost ca in basme, cum creste Fat-Frumos in 3 zile cati altii in 10.

Am crescut intelectual, profesional, spiritual… am invatat putin din fiecare si parca a fost trecerea mult mai evidenta si mai constienta a varstei.

Insa da, pot sa zic ca 30 este cea mai frumoasa varsta, ca vine cu multe lectii si experiente, iar pentru mine si cu multe multe schimbari. Uneori nu stiam cum sa le duc, alteori ma temeam inainte sa se intample si le amanam.

In toata aceasta perioada in care nu am scris, sau nu am fost atat de conectata online… mi-am cumparat o casa, m-am mutat singura, mi-am schimbat jobul si am invat foarte mult despre mine. (am incercat sa ma gasesc, regasesc, concentrez pe ceea ce vreau).

Ceea ce am avut mereu a fost zambetul pe buze, prietenii si multe telefoane in miez de noapte sau dimineata cand nu stiam pe ce drum sa o apuc. Prietenii au fost acolo cu mine mereu, chiar daca ei nu constientizau ce lupte se dadeau in mine, pentru ca eu mereu zambeam, radeam. Da, cred ca asta e arma mea in toate incercarile, sa rad mereu, sa fiu mereu cu zambetul pe buze si sa ma automotivez. Nu e  greu sa faci asta, nici usor, insa te ajuta mult sa vezi lucrurile din prisma optimistului. Iar de cautare si regasire ce sa zic, asa am fost mereu… mereu am vrut sa fac chestii, sa cresc, sa evoluez, sa descopar si niciodata nu o sa ma opresc. Asta te sfatuiesc si pe tine, sa nu te opresti, iar daca ceva sta in calea fericirii tale sau in drum, lasa-l in urma, mergi mai departe!

Toti cautam fericirea… cu toate ca pentru fiecare are o definitie diferita, insa trebuie sa constientizezi ca fericirea e in tine, si nu tine de cel de langa tine, de prietenii tai, de parinti sau orice alt om din lume. Fericire esti TU!

Asa ca acum, aproape de 31, nu stiu daca sunt mai inteleapta, dar sigur mai fericita si impacata cu mine.